Ştiri

Când și cum scăpăm de corupție?

Spectacolul politico-juridic din ultimele zile m-a făcut să mă întreb din nou, la fel ca mulți alți visători la o societate civilizată: Când și, mai ales, cum scăpăm de corupție?

Mă întreb și eu, cum este posibil ca în România instituțiile de bază ale Statului (DNA, Parchet, CSM, Inspecția Judiciară, Ministerul Justiției, Serviciile, Curtea Constituțională, Parlament, Guvern, Președinție etc.) să lupte unele împotriva altora și să facă ping-pong cu legile justiției? Ce încredere putem să mai avem într-un astfel de Stat auto-canibalic, măcar că ne lăudăm cu apartenența – periferică, ce-i drept – la organisme internaționale precum U.E și NATO?

Cu aceste întrebări chinuitoare în minte am dat peste niște idei interesante exprimate de către Nicolo Machiavelli (1469-1527, politician și filozof umanist) în Discursurile sale. Citindu-le am avut impresia că Machiavelli le-a scris șezând cugetător pe malul Dâmboviței.

Autorul este de părere că există două grade de corupție: unul în care aceasta îl degradează doar pe conducător și un al doilea în care întreaga societate este îmbibată de corupție. De la gradul unu la doi se trece atunci când la cârma țării se succed lideri corupți pe parcursul a două sau trei generații.

Acum, dacă este lovit de ciuma corupției doar cel cocoțat în vârf, societatea civilizată îl poate schimba și lucrurile se rezolvă. Dacă însă, societatea per ansamblu este coruptă, atunci ne confruntăm cu un cerc vicios: oamenii vor alege lideri corupți, iar acești lideri vor menține mai departe societăți corupte. Și, la fiecare ciclu electoral se perpetuează sistemul corupt.

Vă întrebați de ce România nu scapă de lideri corupți? Iată răspunsul: societatea este ea însăși coruptă. Maladia corupției s-a extins în tot organismul social și se multiplică la fel ca celulele canceroase. Din punctul acesta de vedere, viitorul nu sună prea bine.

Ce e totuși de făcut? Ceva radical, pe bună dreptate. Machiavelli consideră că atunci când ne confruntăm cu cercul vicios, în care liderii și societățile corupte se potențează reciproc, este nevoie de măsuri excepționale.

Depărtându-ne de filozoful umanist, aș zică că ”măsurile excepționale” nu ar trebui să însemne în niciun caz violența. Sângele curs în ’89 este suficient. Nu mai vrem să vede bălți de sânge, lacrimi amare și inimi frânte care nu s-au vindecat nici până în ziua de azi.

Nu cred nici că măsurile excepționale pot veni din afară, de la cei ”mai puțin corupți”. E adevărat că luările de poziție ale unor ambasadori, câte-o scrisoare venită de la Bruxelles, sau câte un înalt demnitar care a vizitat România cu scopuri precise a mai domolit clocotul corupției. Cu toate acestea, după plecarea lor corupția a trecut de la foc mic la un nou clocot.

Cred că măsurile excepționale pot veni de la noua generație de tineri. Protestele de la începutul anului (cele mai mari după ’89) ne-au arătat că acolo este o zonă de unde poate veni schimbarea. Strada trebuie să fie educată și implicată politic. Tinerii au nevoie să fie motivați să se implice civic, să iasă la vot, să-și spună punctul de vedere. (În paranteză fie spus există și persoane mai în vârstă care urăsc corupția, însă mulți dintre ei nu mai au energia de a lupta).

Sigur, ne întrebăm, tinerii nu sunt și ei corupți? Nu fac și ei parte din societatea bolnavă? Nu ne aflăm în cercul machiavellic descris mai devreme? Da și nu! Tinerii sunt și ei amețiți de corupție, dar sistemul lor imunitar încă mai poate lupta. Îi ajută accesul rapid și (încă) liber la informație, mobilizarea prin social media, libera circulație în alte state, studiile în străinătate etc. Mulți au văzut și au experimentat pe pielea lor că se poate și altfel.

Cred că această ”generație altfel” poate să producă schimbarea, să o rupă cu demagogia, minciuna și jocurile politice în interes strict personal. Le lipsește deocamdată organizarea și motivarea. Vasăzică, o întrebare la fel de grea precum cea de la începutul articolului este: Oare cine îi va mobiliza și sprijini pe tinerii altfel?

Costel Ghioancă

 

About the author

redactia

Leave a Comment