- Ciprian Demeter Ştiri

CUM A PIERDUT O GENERAŢIE DREPTUL DE A LUPTA PENTRU UN IDEAL

Written by redactia

 

Au trecut 27 de ani de când sperăm într-un viitor mai bun pentru noi şi pentru copiii noştri. Aşteptam cu răbdare, sub umbrela unor promisiuni deşarte aruncate cu ocazia fiecărei campanii electorale că lucrurile se vor schimba, că nu vom mai fi nevoiţi să muncim în alte ţări pentru un trai decent, că vom fi ascultaţi şi că trăim într-o democraţie autentică, în care interesul cetăţeanului este prioritatea oricărui om politic care vine să ne ceară votul.

Resemnarea care ne-a caracterizat din vremuri ancestrale, ilustrată în proverbe precum „Capul plecat, sabia nu-l taie” şi fatalismul mioritic de a accepta tot răul care ni se pregăteşte, dându-i de fapt altă dimensiune atunci când îl prezentăm altora, ne-au transformat în cetăteni model care putem suporta ABSOLUT orice.

Asemenea ciobănaşului din balada Mioriţa, căruia deşi i se pregătise moartea, are puterea de a-i spune mamei sale că el se pregăteşte de nuntă, că îl aşteaptă un viitor fericit și luminos, găsim resursele necesare de a ne spune că răului prezent, îi urmează binele iminent, apelând din nou la întelepciunea populară conform căreia „după ploaie, vine soare”. Însă lipsa noastră de reacţie a născut monştrii! Speranţa noastră, singura raţiune pentru care mai trăim, tinde să fie atât de îndepărtată încât nici ciobanăşul mioritic nu ar mai putea să o zărească.

Promisiuni mari, realizări inexistente! Aşa aş sintetiza activitatea clasei politice post-decembriste. Doar scandalurile de corupţie capătă dimensiuni epopeice, zugrăvind faptele „glorioase” ale aleşilor noştri.

Şi atunci se naşte o întrebare legitimă în mintea oricărui roman cinstit, care munceşte pentru a trăi decent alături de familie şi pentru a-şi plăti taxele: Până unde poate ajunge lăcomia clasei politice româneşti şi câte încrengături poate avea corupţia endemică care ne-a cuprins?

Răspunsul îl găsim în traiul cotidian, când opulenţa unor personaje mai mult decât mediocre este afişată cu nonşalanţă, când ne lovim de sfertodocţi cu fumuri şi pretenţii de academicieni, numiţi în funcţii cheie, sub oblăduirea şi profunda recunoaştere a partidului pe care l-a susţinut şi pentru care a făcut campanie până şi-a rupt opincile.

Programul de guvernare se bazează doar pe promovarea neîncrederii şi neîntelegerii dintre diferitele clase sociale şi profesionale, favorizată de lipsa de comunicare şi de neputinţa de a ne coaliza în atingerea unui ideal comun, conform unor principii democratice.

Cred cu tărie că ruşinea de a asista impasibili la distrugerea identităţii naţionale, la învrăjbirea claselor sociale şi a cetăţenilor acestei ţări, care duce inevitabil la eroziunea sentimentului de unitate şi ataşament uman, nu va fi iertată de generaţiile viitoare. Gândiți-vă că în România învăţământul primar este obligatoriu dar marea majoritate a populaţiei este semianalfabetă, deoarece nu sunt asigurate condiţiile naturale pentru realizarea acestui deziderat.

Am observat desigur cu toții, cum a prins tot mai puternic rădăcini în suflete acel sentiment de ură față de aproapele nostru. Acestă ură a corupt spiritul civic, au trezit neîncrederea reciprocă între oameni şi-au întărit clipă de clipă focul duşmăniei în inimi. Rezultatul firesc e că întreagă concepţie a spiritului public s-a abătut pe cărări neprielnice, că cetăţenii acestei țării în cumpănirea evenimentelor din viaţa publică încep să-şi croiască norme de judecată care îi deosebesc, care îi împart  în tabere cu gânduri şi aspiraţii potrivnice.

Acest curent nu se va opri prea curând având în vedere  că avem parte de hărţuielilor politice, și vedem tot mai bine cum acest spirit zdrobește tot mai mult menirea sfântă a acestui popor. Generaţia nouă s-a abătut din calea tradiţilor culturale ale înaintaşilor şi sub influenţa altui spirit decât cel românesc a primit îndemnuri străine de sufletul neamului,  împrumutând atât de multe nuanţe încât mai puțin și vom pune intrebarea legitimă ce v-a mai fi romănesc într-o școala de romăni. Vă rog să-mi îngăduiţi că acum ar trebui sa fie momentul reconstrucției şi să-mi justific astfel adevărul cuvintelor că trebuie să ne implicăm cu toții la această lucrare. Este nevoie ca tot mai mulţi dintre cei care simt că fac parte din această națiune  să i-si dea seama că nu suntem nici puțini, nici slabi că trebuie să ne folosim abilitățile pentru a trezi acest popor din această amorțeală, să fim uniți deoarece pentru libertate acest popor a luptat si se va mai lupta.

Câţi dintre dumneavoastră veţi avea puterea peste câţiva ani,  să vă priviţi copilul în ochi şi să-i spuneţi că aţi preferat să vă fie ruşine toată viaţa, decât să vă fie frică o clipă să spuneţi NU unor abuzuri infinite, că am preferat să lăsăm demnitatea deoparte pentru multe compromis care au ajuns să facă din România o colonie prăfuită, de la marginea Europei, că nu am putut să facem mai mult pentru ni s-a spus în fiecare zi, prin orice mijloc, că suntem proşti, incompetenţi, leneşi şi că nu ne putem conduce singuri?

Trebuie să întelegem că fiecare dintre noi va trebui să dea socoteală la un moment dat că ne-am alungat tinerii din ţară, că  i-am sacrificat, că i-am trimis ca forţă de muncă ieftină în toata lumea, nici măcar statut de refugiaţi nu au, pentru că s-ar bucura de nişte privilegii. Ne îngrozim cu toţii când mai aflam că încă un destin de român a fost curmat pe alte meleaguri în atentate sau alte nenorociri, ne place să credem că suntem cetăţeni europeni şi că avem drepturi dar copiii noştri sunt batjocoriţi şi marginalizaţi prin şcolile şi grădiniţele Europei.

Munca noastră este ieftină, dar totul pentru noi e scump, CEL MAI SCUMP ŞI CEL MAI PROST DIN EUROPA, benzină, haine, mâncare etc.

Aşadar noi nu suntem capabili să ne conducem singuri, de aceea trebuie să avem o clasă politică formată din multe creiere găunoase, lipsite de valori şi idealuri, cărora să le arăţi spoiala aurie pentru care ar fi gata să o vandă şi pe mă-sa.

Ideea că România nu este capabilă să se conducă singură şi pentru asta este nevoie de intervenţia străină, este veche. De aceea am avut acordul pentru Mica Unire -1859,  consolidată în 1866 prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, apoi Marea Unire- 1918.

România este o țară binecuvântată cu oameni frumoşi, inteligenţi şi speciali, adevăraţi deschizători de drumuri. Pasiunea pentru istorie mi-a pus in mana scrierile Sfatului Cassian, născut în jurul anului 360, într-o familie din Dobrogea (pe acea vreme « Scythia minor ») pentru a afla că PRIMUL NAVIGATOR CARE A FACUT INCONJURUL PAMANTULUI E UN DOBROGEAN (cu aproximativ 1000 de ani inainte de Magelan, care nici n-a apucat sa facă înconjorul). Marile puteri încă se mai comportată ca nişte colonizatori, arogându-şi drepturi şi fapte care nu le aparţin, se prezintă ca soluţia salvatoare pentru o ţară săracă, cu un popor needucat şi leneş, lipsit de cultură si civilizaţie.

Dar cine a sărăcit această ţară? Cum au fost cumpărate peste trei sferturi din suprafaţa totală a terenurilor agricole din România? Cum au ajuns companiile multinationale să trateze angajaţii ca pe nişte sclavi?

 

Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.

                                                                                               Napoleon Bonaparte

 

Ciprian Demeter

About the author

redactia

Leave a Comment