- Ciprian Demeter Ştiri

De la „Quo vadis”, la „Ubi sunt”

Written by redactia

 

Nimic nu-i nou sub soare, însă nimic din ceea ce ştiam că este sau poate fi, nu a mai rămas la fel. Nici măcar durerea şi suferinţa nu mai sunt ceea ce au fost până odinioară.

Am aflat despre ororile războiului din povestirile bunicilor, din manualele de istorie şi din romanele istorice, iar celor care au avut neşansa să perceapă războiul cu propriile simţuri, rănile sufleteşti nu li s-au vindecat poate niciodată.

Acum războiul, atacurile armate, tortura, bucăţile de carne sfârtecate, copii ucişi pe caldarâm, alături de jucăria preferată sunt in direct la TV, ne facem un selfie pe tanc cand ne şuieră moartea pe lângă urechi, ne facem selfie cu atentatele din cafenele şi cu camioanele ucigaşe, ni se livrează în fiecare seară imaginile cu oamenii despuiaţi stând în grajdul de vite, torturaţi, bătuţi, nemâncaţi.

Oameni buni, acesta nu e un film de acţiune şi nici un documentar istoric, e lumea în care trăiţi şi voi. Poate serviţi cina linişti alături de familie când vedeţi lucrurile astea pe care aţi început să le percepeţi ca pe un firesc, ca pe o normalitate……. Deh, asta este se întâmplă acolo, ei au avute neşansa…….  Gândim fiecare dintre noi şi mergem liniştiţi să ne vedem de treburile cotidiene.

Dar pe copilul nostru l-am întrebat oare ce simte când vede oamenii stand ca vitele la tăiere, am încercat oare să îl protejam de imaginile astea care nouă au început să ni se pară fireşti? Dar poate copilul nostru nu a avut timp nici să vadă şi nici că audă pentru că stă închis în camera sa, se joacă Pokemon Go şi vânează monştrii, mulţumit că părinţii mai întârzie la serviciu. Ca o altă noutate a lumii în care trăim, rolul femeii s-a amplificat enorm de mult şi de la ele avem cele mai mari aşteptări.  Ca fiinţe dătătoare de viaţă aşteptăm de la femei de multe ori mai multă compasiune şi milă, dar uneori constatăm cu stupoare că atunci când ocupa posturi importante în politică, diplomație si în majoritatea posturilor de conducere, sunt nemiloase şi intransigente. Rolul femeii ar trebui în primul rând să îşi facă simțită prezenta în educația copilului care reprezintă startul unui început perfect pentru fiecare dintre noi.  Dar din păcate societatea modernă încearcă să distrugă familia tradiţională, individul nu trebuie să aibă prea multe repere morale, pentru viitorul locuitor al lumii Pokemon Go este primul pas către pregătire.

Noile războaie sunt cele civile. Să nu vă așteptați la războiul clasic asa cum îl cunoaștem că a fost. Acum marile puterii nu mai sacrifică viețile propriului popor, au corupt sistemul instituțional, au creat paralelismul instituțional pentru a slăbi autoritatea statului. De aici și pană la războiul civil nu este decât un pas deoarece temporar, autoritatea de stat va dispărea. Opinia publică internaţională, şocată, va sta în expectativă şi nu va interveni. Acest scenariu va fi pus în practică atât  în Orientul Apropiat cât și în cel Îndepărtat. Se pare că s-a început cu Turcia, în care am prevăzut declinul deoarece actual președinte se crede un vechi sultan, care de departe eclipsează imaginea de dictator nemilos a lui Assad care ne-a fost livrată o perioadă bună de timp.

Erdogan nu a înțeles ca vremea sultanilor a apus și mai mult fosta capitală a ordotoxiei Constantinopole s-a mutat la Moscova. Oare care a fost mai bun pentru Turcia Ataturk sau Erdogan? Să așteptăm că nu o să avem foarte mult de așteptat ca să ne dăm seama de răspuns.

Raportul de forţe se va schimba total în lume și nu este departe ziua în care țările puternic spiritualizate vor dobândi supremaţia mondială, India, Japonia, China sau Rusia vor deveni pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională. Franţa  dacă se va spăla de ateism şi comunism printr-o mişcare socială brutală  va deveni polul unei noii dezvoltări mondiale  bazată mai mult pe spiritualitate, cultură, religie şi artă decât pe regulile reci ale unor economii lipsite de suflet, altfel Franța va decădea pentru multă vreme.

Structurile statale lipsite de suflet şi istorie, precum SUA, se vor prăbuşi deoarece a avut drept scop primordial doar cel economic.

Nu pot să nu îmi aduc aminte de decizia domnul Președinte Iohanis de a merge în Bulgaria fară  o consultare prealabilă sau dacă a făcut-o înseamnă ca problemele de la externe sunt mult mai grave decât s-ar vedea, deoarece domnule președinte am ajuns să ne învecinăm cu state proruse, atât Bulgaria, Ungaria, Serbia că de Ucraina nu cred că există vreun dubiu.

Este normal că Bulgaria nu vrea să vadă nave NATO în Marea Neagră… Un exercițiu comun cu Rusia avea altă şansă de reușită. Păcat domnule președinte că aveți niște consilieri pe politică externe neinformaţi sau care nu vă informează. Dar din păcate, curiozitatea şi dorinţa de a fi informat este apanajul oamenilor inteligenţi şi de care unii nu au nevoie la acest moment, iar uneori lectura nu se împacă prea bine cu le voyage de loisir. Poate puțină lectură nu ar strica nimănui sau cel puțin un dicționar explicativ pentru a înțelege ce înseamnă societate civilă: „Societatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asigură „o solidaritate și o capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi față de deciziile statului și, mai în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării.”(Nicolae Manolescu), însă domnul preşedinte s-a rezumat, după cazul Colectiv, la consultări cu ONG –urile………. să fie neştiinţă sau nepăsare, sau poate amândouă……

Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potențialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată recent pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală – asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai şi râd de noi).

Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicațiile, în toate guvernele, dobândind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Președinție, de la Guvern la Parlament și, nu în ultimul rând, în „societatea civila”, devenită vârf de lance al manipulărilor puse la cale. Lansarea în spațiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutație majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României.

Datori nu suntem numai pentru noi, ci şi pentru generaţiile care ne vor urma  căci copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Într-adevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice și politice.

Pârghiile statului au fost preluate și sunt folosite de carteluri și mafii organizate într-un complicat mecanism al infracțiunilor, care a reușit crearea unei baze a organizațiilor negre ale societății românești.

Are loc o lupta pe viață și pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politică a unui grup hegemonic, transpartinic și vădit antinaţional.

Obţinerea controlului României printr-o serie de măsurii antisociale prin crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei, distrugerea familiei și a coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc, distrugerea mediului de afaceri cu capital românesc, disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială,  îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă.

Dacă până acum ne întrebam încotro ne îndreptăm şi ce este de făcut, acum întrebarea este unde am ajuns şi cum mai scăpam de aici?

Victoria este obiectivul principal al războiului. Dacă ea întârzie, armele se tocesc şi moralul se macină. Când trupele vor ataca oraşele, ele vor fi la capătul puterilor………. După cum apa nu are formă stabilă, nici in război nu există condiţii permanente.

 

                                                                                                                                                   Sun Tzu, Arta războiului

Ciprian Demeter

About the author

redactia

Leave a Comment