- Ciprian Demeter Ştiri

Să păstrăm viu sentimentul de unitate …………. prin constrangeri și șantaj.

Written by redactia

Democraţia se află pe ultima sută de metri, oameni buni, şi tot pe acolo se află  şi ultima noastră fărâmă de libertate şi demnitate.

Am sentimentul în fiecare zi că trăiesc in mijlocul unui popor bătrân si neputincios, resemnat şi derutat, care aproape nici nu mai ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă, când i s-a frânt ultima oară sufletul ascultând o doină şi nici nu îşi mai aminteşte prea bine când a citit ultima oara versurile acelea ale lui Coșbuc care îi dădeau puterea să mute munţii din loc „să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ”.

Nu mai găsim puterea să mai luptăm aproape pentru nimic şi pentru ce ar mai trebui să luptăm când libertatea este o utopie, demnitatea un moft, iubirea de neam şi ţară este naţionalism extremist.

Oamenii nu îşi mai urmăresc visurile nu pentru că au îmbătrânit, ci au îmbătrânit pentru că nu îşi mai urmează visurile, iar cu concursul larg al generaţiei amorfe FACEBOOK au uitat şi că nu există legătură mai sfântă decât frăţia dintre oameni. Animalele sălbatice îşi iubesc deopotrivă copii, dar să te înrudeşti prin legătura sufletului, a aspiratiilor, dorinţelor, idealurilor şi nu numai prin aceea de sânge este apanajul exclusiv al Omului………… şi ce poate fi mai înălţător la un moment dat al vieţii fiecăruia dintre noi să nu mai vrem să ne rugăm pentru propriile păcate, ci pentru mântuirea omenirii întregi………..

Sub pretextul toleranţei şi al umanităţii, Europei i s-a pregătit un cal troian cărui i-au fost deschise porţile, iar consecinţele vor avea un efect fatal pe termen lung….. să privim aşadar spectacolul sinuciderii şi mai ales să apreciem că Europa o face cu dragoste şi pasiune…..

Într-o  lume în care numărul indivizilor inteligenţi şi educaţi este în continuă scădere, în era consumerismului şi a concupiscenţei, familia tradiţională este sistematic distrusă. Invocam îmbătrânirea populaţiei ca pretext pentru migraţia popoarelor arabe şi asiatice, însă planul pus la cale de minţile diabolice care ne conduc au la baza dorinţa de a crea o rasă metisă, lipsită de valori, de identitate şi de principii, popoare de umanoizi fără coeziune şi interdependenţă, căsătoriile mixte fiind singura modalitate de a crea indivizi de acest gen.

Este ştiut că speranţa de viaţa în Europa este foarte ridicată, iar cuplurile tinere nu se grăbesc să aibă copii, mediile academice şi politice inoculând ideea că este o dovada de egoism să îţi perpetuezi genele pe cheltuiala planetei, concepţie pe care omul modern si educat a îmbrăţişat-o repede şi ca un gest de profundă implicare in viitorul generaţilor ne adăpostim sub umbrela mişcărilor ecologiste în demersul nostru măreţ. Astfel europenii sunt îndemnaţi să renunţe pe cât posibil la maşină, să nu risipească apa, să nu risipească hrana, să nu mai folosească detergenţi şi lista este atât de lungă că personal după ce am lecturat-o am ajuns la concluzia că fac umbră pământului degeaba, merg pe jos şi îmi car cumpărăturile în braţe ca să nu mai folosesc plase de plastic pentru a căror producţie se foloseşte petrol……

Mai mult am aflat că un membru al Parlamentului European reprezentând Green Party din Marea Britanie spunea că „cei care călătoresc regulat cu avionul pun in pericol vieţile celorlalţi la fel de mult ca tâlharii care înjunghie oamenii pe stradă….”

Aşadar un copil în plus al unei familii din Europa va fi un „tâlhar” în plus care va pune in pericol vieţile oamenilor şi care va consuma apă, mâncare, combustibil, copaci, etc. Să ai copii este egoist, acesta este mesajul care ni se transmite şi ajungem la paradoxul că se discută din ce în ce mai mult despre creşterea populaţiei şi de continua scădere a resurselor naturale, însă Europa este cu mult în urma continentelor care contribuie la această creştere, populaţia musulmană triplându-se în ultimii 34 de ani, iar majoritatea acestor familii trăiesc din ajutorul de la stat pe care îl încasează pentru fiecare copil.

Ceea ce se întâmplă acum în Europa este un plan pus la cale de foarte mult timp.

In 1923 Coudenhove Kalergi publicist, gânditor politic şi militant federalist european de origine austriacă lansează primul proiect de federalizare a Europei, înfiinţând totodată şi „Uniunea Pan-Europeană”- prima organizaţie neguvernamentală „europeistă” de pe continent. Kalergi este primul care a lansat ideea care se află la baza politicilor comunitare, aceea de a încuraja valurile de imigranţi paşnici ca o soluţie pentru natalitatea europeană scăzută şi a lipsei forţei de muncă. În perioada interbelică mesajul său este împărtăşit de către foarte multe personalităţi ale vremii, precum Konrad Adenauer, Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Winston Churchill, Aristide Briand, Gustav Stresemann, Carlo Sforza, Benedetto Croce, Denis de Rougemont, Salvador de Madariaga, Carl Burckhardt.

Planul a fost născut din propria sa frustrare cu privire la etnie, el însuşi fiind rezultatul unei căsătorii mixte – tatăl diplomat austro-ungar, mama japoneză. Din această frustrare s-a născut ideea de a susţine că rasa mixtă este o normalitate, nu o excepţie. Chiar Hitler l-a numit pe Kalergi „bastardul tuturor”.

Iată una dintre cele mai relevante teorii pe care o susţine Kalergi: „Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele şi clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spaţiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului similară ca aspect egiptenilor şi va înlocui diversitatea popoarelor şi indivizilor”

Acesta sintetizează astfel trăsăturile metişilor: subumani, subspecii, infideli, cruzi, uşor de manipulat, uşor de dominat şi indispensabili pentru consolidarea elitei superioare.

Aşadar sub haina principiilor umanitare s-a ascuns sistematic cel mai mare dezastru pentru bătrâna Europa……

În timp ce părinţii şi bunicii noştri trăiesc de pe o zi pe alta cu pensii mizere, iar pentru familiile tinere măsurile menite să încurajeze natalitatea sunt aproape inexistente, ele fiind doar prezentate pompos in programe de guvernare ale unor tehnocraţi conţopişti bruxellezi, programe care nu-şi găsesc niciodată aplicabilitatea, ni se impun cote obligatorii de emigranţi cărora trebuie să le acordam condiţii decente de viaţă. Tinerii noştri sunt obligaţi să muncească 12 ore pe zi, obţinerea unui loc de muncă şi a unui venit decent in România sunt nişte obiective aproape imposibil de realizat, iar atunci când românii au ales să muncească în străinătate ştim cum toţi că nu au fost nici pe departe atât de bine primiţi, comparativ cu musulmanii.

Nimeni nu se arată atât de vexat de „tâlharii” care distrug sistemul de sănătate, în care dezinfecţia se face cu apa de ploaie, căci şi apa de la robinet este scumpă pentru noi, şi când ne mor copiii şi nimeni nu are un răspuns pentru asta, nimeni nu se revoltă, nimeni nu strigă, nimeni nu ia atitudine. Rămânem inerţi, ne închinăm la Dumnezeu şi îi mulţumim că nu ni s-a întâmplat nouă şi că suntem în viaţă………..   nu se ştie până când.

„Guvernul meu” de tehnocraţi  prezentat ca fiind cel de la care ar trebui să luăm lumina ne-a arătat prototipul foarte reuşit al unor indivizi insipizi, anoşti şi ignoranţi, desprinşi parcă din scenariul unui film prost şi cu un buget redus. Ajuns să fie o replică ieftină a tinerilor paşoptişti întorşi în ţară cu o educaţie şi un suflu nou menit să anime cele mai înalte ţeluri, guvernul bruxellez are totuşi o mare calitate……… duce mai de departe planul diabolic de distrugere a identităţii naţionale la care toată Europa s-a înhămat cu abnegaţie ţi dăruire.

Aşadar programul de guvernare este cat se poate de clar: distrugerea sistemului de învăţământ pentru că oamenii educaţi sunt mai greu de manipulat şi distrugerea sistemului de sănătate………… bolnavi şi tâmpiţi aşa ar trebui  sau cel puţin să părem că suntem pentru a nu face notă discordantă cu cetăţeanul model de care are nevoie ţara şi pentru nu a consuma resursele care sunt, nu-i aşa, epuizabile pentru „tâlharii” ca noi. In caz contrar vom fi poftiţi frumuşel afară din ţara noastră, iar dacă nu ni se pare că muncim mult şi pe salarii mici, ni se oferă chiar sejururi în India unde am putea învăţa lecţia supravieţuirii „pe doi lei”.

Viitorul este sumbru, iar ce ne-a mai rămas este fie să ne facem bagajele şi să mai vizitam pentru ultima oară bătrânul continent pentru a păstra vie amintirea de acum, fie să însufleţim spiritul rebeliunii în inimile europenilor pentru a nu asista neputincioşi la genocidul care se petrece sub ochii noştri…..

Singura speranţă care ne-a mai rămas la acest moment este că europenii sunt prea tineri pentru a trăi din amintiri şi că la un moment dat ne vom simţi mai onoraţi să ne fie frică o secundă să privim realitatea,  decât să ne fie ruşine tot restul vieţii pentru rolul de spectatori şi chiar de complici ai unui genocid programat, născut din nişte minţi bolnave şi diabolice ale unor indivizi frustraţi, cu idei machiavellice. Şi ca să-mi argumentez susţinerea, iată ce scria Machiavelli in Principele  „Daca statele cucerite…. sunt obişnuite să trăiască în legea lor şi în libertate, ele pot fi stăpânite în trei feluri: întâi, să fie distruse, al doilea, să mergi şi să te aşezi acolo; iar al treilea să fie lăsate să trăiască după legea lor, luându-le o parte din venit şi punând o administraţie restrânsă care să le ţină prietene”.

Nouă, românilor ni s-a spus tot timpul că suntem prea mici pentru războaiele prea mari ale altora, dar acum când mocirla lor ne-a ajuns şi ni se impune să ne scăldam în ea, să dăm măcar o clipă dovada că preferăm să ne fie frică o clipă pentru îndrăzneala de a spune NU, în locul ruşinii de a fi neputincioşi şi să nu uităm că nu trebuie niciodată să rămânem noi şi mai ales urmaşii noştri, cobaii experimentelor executate în laboratoarele opresiunii şi ale manipulării, puse la cale de indivizi altoiţi cu humanoizi, care nu au fost capabili de mult mai mult în viaţă decât de a-şi clădi fericirea pe neputinţa, bunul simţ şi nefericirea altora.

 

                          „Nu mor strămoşii niciodată,

                            Războiul lor în noi şi-l poartă,

                            Căci li-e ţărâna spulberată”

                                                            Octavian Goga – Strămoşii

Ciprian Demeter

 

About the author

redactia

Leave a Comment