- Ciprian Demeter Ştiri

Eu nu am vocatie de Martir,… dar nici de Victima sau Erou

Written by redactia

In ultimele zile solidaritatea umana este foarte prezentă in spaţiul public, este cultivată, promovată, este singurul lucru bun care ne-a mai rămas. Reţelele de socializare sunt pline de mesaje şi indemnuri, de concepte si de clişee, unele dintre ele devenind de multe ori doar sloganuri pompoase menite sa ne starneasca sentimente profunde, fiind placut surprinsi ca de faptul ca suntem capabili de trairi intense pe care le crezusem demult apuse……. Descoperim ca sunt vii, ca traim si mai ales ca traim pentru altii, pentru semenii nostrii, ca am facut un lucru extraordinar ca am pierdut o zi sau mai multe, sau o saptămână pentru a sta la cozi să donăm sânge, sau o sumă de bani, ca i-am mobilizat pe alții în demersul nostru magnific………

Locul tragediilor trebuie să fie obligatoriu împânzit cu candele și flori, trebuie să ne rugam cu toţii și aşteptăm la rând să păstrăm un moment de reculegere şi să depunem un buchet de flori in memoria victimelor ACESTUI EVENIMENT, pentru liniştea sufletului victimelor ACELUI EVENIMENT, să păstrăm un moment de reculegere pentru victimele CELUILALT EVENIMENT, toate tragice şi din ce in ce mai multe.

Nu știu dacă acesta este momentul potrivit pentru rugăciuni și nu știu dacă vreo rugăciune mai poate să facă ceva pentru sufletele noastre nepasătoare care trec în fiecare zi pe langa abuzuri si nedreptăți.

Nu ştiu de ce nu rezonez prea mult cu mişcarea aceasta de solidaritate…….. Poate ca in ultimele decenii cele mai grave fisuri au apărut tocmai in stratul de ozon al solidarităţii umane……… Poate că mult timp pentru noi solidaritatea se manifestă nu din spirit civic sau din aderarea la nişte valori universale, ci din amintirea statului la cozi.

Nu am văzut prea multă solidaritate în ultimul timp, ci dimpotrivă pluripartitismul şi goana după idealuri deşarte cultivate de o societate nesigură și fără prea multe valori pe care să-şi clădească viitorul, ne-a dezbinat și ne-a aruncat in toate colţurile lumii, uitând să ne mai căutăm strămoşii, iar când tragedia se abate asupra noastră, trebuie să fim solidari pentru salvarea „interesului național”.

Spiritul este acaparat de o atragere precoce în sfera câştigului, de o galerie de eroi fără statură şi fără semnificaţie, de o monstruoasă acţiune de pervertire vizual-auditivă, strălucitoare, colorată, stridentă, trepidantă, rece, goală de orice fond.

Din păcate solidaritatea umană este prima victimă a triumfului pieţei de consum, iar in aceste vremuri când suferința umană se manifestă în cele mai variate forme ne trezim din amorțirea in care fusesem azvarliți de goana după propriile placeri.

Fragilitatea psihologică a omului modern atinge praguri alarmante. Distorsionări şi nelinişti exacerbate bântuie conştiinţele; analize hiperelaborate şi un excesiv rafinament al gândirii acaparează intelectul; o pronunţată îndepărtare de natural se conturează în gusturi şi dorinţe. Goana după agreabil anulează şi întunecă orice altă direcţie de preocupare.

Absenţa de direcţie majoră, de ŢINTĂ reală şi autentică, de scop în acelaşi timp simplu şi esenţial, determină mulţi tineri să aprecieze că aparţin în totalitate unui univers al divertismentului.
Viaţa este considerată exclusiv subiect de beneficiu. Fiecare preferă să se regăsească în condiţie de receptor – şi mai puţin de izvor pentru alţii.
In societăţile foarte bogate, supra- excesul de timp liber, aproape întotdeauna prost orientat, generează o fantezie şi o inventivitate infinite în tehnicile „bien-etre”-ului – iar de aici până la pervertire şi declin, distanţa nu mai este mare. În mod paradoxal şi neaşteptat, civilizaţia actuală acţionează negativ nu printr-un exces de rău ci de bine.

In aceste clipe din ce in ce mai multe se nasc trei tipologii umane: MARTIRUL, EROUL şi VICTIMA, iar condiţiile dure de viaţă sunt indispensabile pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în personalitatea umană. Asta ar trebui să se intample în aceste clipe în care nepăsarea a devenit un modus vivendi. Suntem nepăsatori la lucrurile mici care se intampla zi de zi langă noi, dar suntem foarte mișcați de lucrurile care se petrec departe de noi, in abstract, suntem solidari cu oameni pe care nu ii cunoaștem pentru ca este minunat să fim solidari cu umanintatea vazută în plan îndepărtat, uitând să ne aplecăm atenția asupra lucrurilor și oamenilor de langă noi care ne cer in fiecare zi ajutoruL.

Este clar că ne aflăm in faţa unei prefaceri a istoriei și a lumii dar dacă nu era şarpele, Eva ar fi umblat şi astăzi, virgină, prin Rai. Omenirea îşi datorează existenţa şarpelui.

Natura nu are milă de cei slabi şi vicioşi. Ea favorizează indivizii sobri, inteligenţi, entuziaşti, cei care au îndrăzneala de a încerca, care au voinţa succesului, care sunt gata să trăiască dur şi periculos.

Omul modern este victima rămânerii în urmă a ştiinţelor vieţii faţă de ştiinţele naturii. Astăzi bugetele pentru înarmare sunt de sute de ori mai mari decât acelea destinate sănătăţii omului.

Inchei ca de obicei cu o cugetare: Sfantul Nicolae Velirimovici Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă, dar cand se va face ziuă eu nu vreau să fiu nici EROU, nici MARTIR şi nici VICTIMA…

Ciprian Demeter

About the author

redactia

1 Comment

  • Superb ciprian
    Mi a placut
    Este purul adevar si pura realitate
    Cred ca nu as blasfemia orea mult daca ad considera o o fabula sociala cu acest titlu
    Iti doresc succes oe mai departe
    Salutari av alin popirlan

Leave a Comment