Cuvânt inainte! Uncategorized

Cuvânt înainte !

Written by redactia

 

Cred ca ar trebui să incep primul articol prin motivarea necesității infințarii acestui ziar intr-o societate in care știm cu toții că se mimeaza dialogul social si in care datorită implicării pasive a părtilor are o funcționalitate redusa.

Organizația Internationala a Muncii (OIM) definesțe dialogul social ca negocierea, consultarea sau simplul schimb de informații intre reprezentanții Guvernului, sindicatelor si ai patronatelor in privința subiectelor de interes comun.

La nivelul Uniunii Europene, dialogul social a fost recunoscut pentru prima dată in 1986, odată cu adoptarea Actului Uni European si a fost instituționalizat prin Tratatul de la Maastricht din 1993 care conținea prevederi referitoare la negocierile intre partenerii sociali europeni. Odata cu introducerea monedei euro și creșterea gradului de integrare a economiilor statelor membre, dialogul social european tinde sa creasca in importanța.

Dialogul social este posibil cu precadere intr-o societate democratica si este un instrument preţios mai ales în timpul unei crize economice. Pentru ca abordarea prin Dialog Social să funcţioneze, este nevoie să fie îndeplinite un număr de condiţii preliminare, printre care cele mai importante sunt fundamentele unei societăţi democratice şi existenţa unui cadru legislativ al proceselor de dialog. Este nevoie de organizaţii sindicale şi patronale bine închegate, care să poată să-şi îndeplinească rolul în procesul de dialog. Astăzi, dialogul social a devenit o componenta importantă a bunei guvernari. El joacă un rol esential in intărirea democratiei, in extinderea justitiei sociale si in construirea unei economii productive si competitive.

De aceea pentru imbunătățirea dialogului social ar trebui observate cateva obstacole identificate atat la nivel central cat si la nivel teritorial cum ar fi : participarea la dialogul social trebuie să fie adusă la un nivel mai înalt, includerea în componenţa consiliilor a persoanelor cu dreptul de a lua decizii; există necesitatea promovării unei mai bune înţelegeri a rolului partenerilor sociali şi a situaţiei mutualel; societatea civilă nu este suficient de transparentă şi este caracterizată prin lipsa încrederii în instituţile statului; partenerii din cadrul dialogului social tripartid nu sunt egali, influenţa statului este prea mare în raport cu sindicatele şi patronatele, ceea ce creează un dezechilibru în procesul de luare a deciziilor.

Cred ca trebuie sa incepem sa evaluăm activitatea fiecarui actor din societatea civila, deoarece fără aceasta evaluare nu avem de unde sa știm cine este activ și cine nu este.

In actualul dialog social avem doar o parte partidele politice adica guvernul care este puternic in primul rând ca are finanțare de la stat și de partea cealalta sunt celelalte patronatele, sindicatele, ONG, dar acestea sunt undeva dacă ne imaginăm o balanță partidele sunt undeva sus de tot iar restul undeva jos de tot. Aceasta se numeste oare echitabilitate? Daca ne gandim ca inclusiv sindicatele au finantare nu cred ca exista o echitabilitate atunci putem avea pretenții la guvern sa impartă echitabilitatea.

Să lăsam puțin deoparte dialogul social si sa incercam sa intelegem condiția umana a poporului roman.

Cred ca fiecare dintre noi la un moment dat ar trebui să ne intrebam cine am fost, cine suntem si incotro ne indreptam, care ar fi caracteristicile umane ale poporului din care facem parte. Nu contează motivul care ne aduce in faza intrebarilor, ci faptul că ai ajuns la concluzia că trebuie să găseşti răspunsuri la această întrebare. Ai nevoie de raspunsuri dacă vrei să mergi mai departe. Aşa am ajuns să îmi pun această problemă şi să încerc să înţeleg mai multe despre noi. Totusi sa nu uitam ca suntem singurul popor european care traieste in spatiul unde s-a nascut. Astfel, după mine cred ca românii sunt caracterizaţi de egoism şi nepăsare faţă de ceilalţi. Ne interesează doar dacă ne este bine şi cum să facem să ne fie şi mai bine. Dacă ajutăm pe alți o facem foarte rar dar acel ajutor să nu ne aduca anumite prejudici. Care este prima reactie pe care o avem când vedem un om căzut pe stradă? Că este beat? De ce este negativ primul gând? Mai mult decât atât, suntem invidioşi pe cei care au ceea ce ne dorim şi nu avem, încercând să îi aducem pe ei la nivelul nostru şi nu invers. Românul se află într-o competiţie permanentă cu ceilalţi, competiţie presărată cu răutăţi şi mizerii pe care le facem acestora. Aşa a apărut proverbul cu capra vecinului care in epoca modernă s-a schimbat un pic, adica sa moară vecinul să -mi ramănă capra.

Avem o toleranţă scăzută faţă de propriile greşeli nu acceptă greşeala nici la noi şi nici la alţii. Nu fac diferenţă între eroare, greşeală şi rea intenţie. Unul dintre efectele perfecţionismului este şi folosirea exagerată a cuvântului “trebuie”, care poate fi de cele mai multe ori o capcană, un cerc vicios al activităţii noastre cotidiene.

Trăim intr-o tara in care poporul și-a pierdut reperele, este greu să mai ai o durere universală si generală, deoarece fiecare consideră că problema lui este mai grea si mai important ca a altora. Nici macar cele doua instituții de morala școala si biserica nu mai au comportament de sădire a repectului față de părinti, țăra sau pămant. Viața tumultoasa din zilele noastre crediteaza ideea falsa ca nimic nu este mai importanta decat trăirea prezenta. Defapt acesta este si scopul manipulari, obtinerea performanței maxime la timpul ei. Am uitat și nu mai ținem cont de sentimente, nu mai știm ce inseamnă aproprierea sufleteasca, ne-am pierdut demnitatea umană, pierdem ceva din inima noastră la fiecare pas sau construim carapace de nesimțire peste ea, iar cel mai dur este ca ne izbim de un univers separat de ce-i care ne-au dat viata, care ne-au crescut, desconsiderandu-i cu răceala noastra.

Suntem singuri in fața fiarei cu chip de om, si deci trebuie sa o alungam dupa vechiile obiceiuri strabune, deoarece cred ca nici Dumnezeu nu ne mai poate salva. Cand romanul face un zid de trupuri hotarate, nimic nu-i va putea sta in cale, trebuie doar sa avem curaj, unitate, scop si minte.

In loc sa stăm trezi, acest popor a fost purtatorul unei educatii si culturii de toti invidiate, dar ne-a moleșit idealul comunitar si momentan cu oferta de preț pentru distrugerea acestei țări.

După cum cred ca majoritatea știu dupa căderea unui regim totalitar adica schimbarea unui regim, societatea are nevoie de cel puțin 50 de ani pentru a clădii o alta scara de valoare. Această clădire sociala trebuie incepută din familie si continuată in școlii. O soluție a reclădirii sociale este prin a cultiva spiritul civic in școlii. Copilul trebuie invațat de mic cu disciplina, munca aici ma refer la practica din scolii care poatre dezvolta un  cult al muncii, organizare. Cine a mai pus in ultimii 25 de anii școala pe primul loc? Credeți ca vom avea viitor cu oamenii semianalfabeți? Este clar ca trebuie incepută reconstrucția societății romănesți pe alte principii, in primul rand pe școala si pe medicina, in alt doilea rând pe recunoașterea valorii si promovari sale. Toata lumea știe aceste lucruri dar oare de ce nu acceptăm că trebuie inceput de undeva că cineva trebuie să iși asume cu adevărat acest inceput. Țara are valorii, dar oare de ce nu sunt ascultate? Sau poate ne place mediocritatea? Noi oamenii avem un atuu extraordinar că suntem contemporanii cu creatorul, iar noi românii cred că suntem contemporani și cu Caragiale care este omiprezent in viața noastră.

Este clar că actuala clasa politica nu satisface nevoile sociale, ei uita că sunt aleși pentru a inbunătății condițile de viață a românilor nu a lor și mai mult nu au ureche să asculte stricătul de disperare a românilor.

 

Nu pot să nu inchei cu o cutumă ,,ce crezi ca este al tău astăzi, a fost al altcuiva ieri si va aparține altcuiva mâine. Nu te amăgi că totul este al nostru deoarece poate să fie sursa nenorocirilor noastre,,.

 

 

 

 

Demeter Ciprian

About the author

redactia

Leave a Comment